Couples Retreat (2009)

Cu: Vince Vaughn, Kristen Bell, Jason Bateman, Malin Akerman, Jon Favreau, Kristin Davis
Regia: Peter Billingsley
Scenariul: Jon Favreau

Stiam ca nu o sa-mi placa acest film de la bun început. Un film cu Vince Vaughn si John Favreau nu e genul meu de distractie, pe deasupra nici nu eram de sex masculin (si, evident, cu orientari hetero) ca sa-mi orbeasca Malin Ackerman, Kristen Bell sau Kristin Davis judecata. Am vazut trailerul si mi s-a parut o ocazie foarte buna pentru niste actori de categoria A (fosti, sper eu, dupa mizeria asta) sa se bronzeze natural într-o locatie exotica. Latura masochista a subsemnatei a fost multumita când acest film a fost tot ceea ce speram sa fie.

Actiunea se desfasoara în jurul a patru cupluri: Malin Ackerman si Vince Vaughn, Kristin Bell si Jason Bateman, Kristin Davis si Jon Favreau, Faison Love si o noua amanta post divort care e mai tânara decât durata fostei casnicii. Fiecare dintre aceste cupluri e întruparea unei anumite probleme de cuplu si orice actiune a componentilor e strâns legata de acea dilema si/sau e necesara pentru o gluma fada de o replica. Ei încearca sa îsi rezolve problemele evadând din cotidian într-o vacanta care include, printre scufundari si masaje exotice, terapie de cuplu. Stiu, este foarte original!

Trailerul minte ca o masinarie de marketing bine unsa: prezinta filmul ca o comedie exploziva cu o distributie de nota zece, peisaje incredibile si o actiune centrata pe dragoste. Dar daca ajungi sa cumperi biletul, vei fi întâmpinat de niste fete plictisite care încearca sa-ti vânda niste reziduuri de vata pe bat pufoasa roz denumita generic "dragoste" pe tarâmurile hollywoodiene, încercând sa te convinga ca ceea ce vezi nu sunt niste egoisti plângaciosi cu zero probleme, ci oameni buni care merita sa fie fericiti. Povestile sunt unidimensionale, previzibile si rezolvate repede, si nu exista nicio cantitate suficient de mare de cadre panoramice cu apele cristaline ale marii care sa te faca sa uiti de situatiile total neverosimile pe care încearca acest film sa le dea drept "probleme serioase de cuplu".

Când am citit recenziile, am realizat ca multi oameni au tinut sa precizeze cât de rau le pare ca o distributie atât de talentata a fost târâta în acest festival al cliseelor de prost gust. Nu sunt de acord: oamenii acestia sunt platiti cu milioane de dolari, au oameni care îi sfatuiesc la fiecare pas, care le recomanda roluri, care le revizuiesc contractele. Îsi citesc scenariile, le compara cu cecul, si decid daca îsi leaga numele de acea barca sau nu. Si deci Vaughn îsi merita criticile cu vârf si îndesat, pentru ca a facut tot posibilul sa devina un erou de comedii romantice de dimensiuni Kutcheriene, ba chiar mai rau, pentru ca el a avut ceva ce sotul lui Demi Moore nu o sa aiba niciodata: talent. Jason Bateman si Kristen Bell joaca practic acelasi personaj, doar ca din ratiuni legate strict de desfasurarea actiunii, ea devine o cu totul alta persoana pe la jumatatea filmului pentru ca cei doi sa poata sa îsi "discute si rezolve problemele". Totul este fara cap si coada si, pe alocuri, amuzant în punctele pseudodramatice. Sunt actori simpatici, dar în filmul acesta sunt enervanti de-a dreptul, dar poate e un lucru bun, poate Bell o sa înceteze cu rolurile astea de fetita draguta si o sa îsi asume niste riscuri. Malin Ackerman e subapreciata de sotul ei si ramâne asa si dupa derularea genericului final, chiar daca scenariul sustine contrariul. Si nu în ultimul rând, Faison Love e mai jenant decât propriul nume, dar are noroc ca stafeta se poate cobora si mai jos unde o preiau Jon Favreau (care e si scenarist!) si Kristen Davis.

În timpul vizionarii acestui film îmi plutea prin cap celebra si adevata replica rostita de Roeper vis-a-vis de oribilitatea “What Happens în Vegas”: "Actorii ziceau ca s-au distrat la filmari, ce-ar fi ca ei sa stea sa îsi vada filmul?"