Cu: Jim Broadbent, Samantha Morton, Andy Serkis
Regia: Tom Hooper
Scenariul: Peter Morgan
Francis Aungier Pakenham, conte de Longford, a fost cu siguranţă una din figurile controversate ale Marii Britanii. Membru al partidului laburiştilor, preşedinte al Camerei Lorzilor, personalitate marcantă în guvern de-a lungul anilor, şi catolic fervent, Lord Longford s-a făcut remarcat de opinia publică prin caracterul său excentric şi numeroasele sale iniţiative de ordin social, majoritatea marcate de controverse, în special lupta sa publică de a reintegra puşcăriaşii în societate şi campania sa împotriva pornografiei.
Filmul, producţie originală HBO, urmăreşte activitatea lui Longford (Jim Broadbent) începând cu anul 1965, în special eforturile sale de a o elibera din închisoare pe Myra Hindley (Samantha Morton), condamnată pe viaţă pentru uciderea unor copii împreună cu iubitul său Ian Brady (Andy Serkis), pe care el o consideră nevinovată. Deşi descurajat în permanenţă de soţia sa, Elizabeth (Lindsay Duncan), de familie, colegi şi presă, Longford nu a renunţat nici o clipă la a încerca să o reabiliteze pe tânăra criminală, iniţiativă ce-i va aduce excluderea din Camera Lorzilor.
Într-adevăr Longford este un personaj excentric, însă deosebit de interesant. Prietenia sa cu Myra a reprezentat ceva scandalos în acele vremuri şi aduce în discuţie ideea iertării chiar şi celor mai atroce fapte, el însuşi considerând că nimeni nu este dicolo de orice salvare. Eforturile pe care le depune în favoarea Myrei ar părea nebuneşti, însă pentru el, este datoria sa de bun catolic să facă tot ce îi stă în putere pentru a salva sufletele rătăcite. Însă, la un moment dat, Myra trădează prietenia Lordului Longford recunoscându-şi implicarea directă în uciderea copiilor, faptă ce aduce cu sine distrugerea renumelui acestuia, aducându-l chiar în pragul unei crize de credinţă. Fortat să se retragă din viaţa publică, acesta şi-a regăsit forţa propriilor convingeri şi a continuat să viziteze puşcăriaşii până la moartea sa în 2001, la 95 de ani.
Filmul este o producţie meritorie, ca majoritatea realizărilor HBO, dovadă stând şi premiile Globul de Aur şi nominalizările la Emmy şi BAFTA TV. Actorii sunt de-a dreptul senzaţionali, Broadbent aducând în faţa noastră nu doar manierismele şi aspectul fizic al personajului, dar şi trăirile profunde, inocenţa şi complexitatea unui om care nu crede în răul absolut. Samantha Morton, este întotdeauna o prezenţă puternică, conferind Myrei o dualitate stranie, o nevinovăţie aparentă, mister şi demnitate, acceptându-şi vinovăţia şi sfidând orice formă de ajutor. Andy Serkis, în rolul iubitului Myrei este extrem de sinistru şi ameninţător, fără să se forţeze, fără să exagereze, chiar dacă apare destul de puţin. În mare aş putea spune că distribuţia face ca acest film să merite atâtea laude. Discuţiile celor trei personaje reprezintă sarea şi piperul filmului, un duel al sentimentelor şi spiritului uman.
Aş fi preferat, însa, ca durata filmului să fie mai mare, deoarece materialul ar fi fost destul de stufos pentru un film mai lung de 90 de minute, dar fiind o producţie de televiziune, bănuiesc că abilitatea de a sintetiza este o virtute. Ar fi făcut o mini-serie deosebită, dar chiar şi aşa, există destulă complexitate şi profunzime pentru a oferi o experienţă unică.
Filmul, producţie originală HBO, urmăreşte activitatea lui Longford (Jim Broadbent) începând cu anul 1965, în special eforturile sale de a o elibera din închisoare pe Myra Hindley (Samantha Morton), condamnată pe viaţă pentru uciderea unor copii împreună cu iubitul său Ian Brady (Andy Serkis), pe care el o consideră nevinovată. Deşi descurajat în permanenţă de soţia sa, Elizabeth (Lindsay Duncan), de familie, colegi şi presă, Longford nu a renunţat nici o clipă la a încerca să o reabiliteze pe tânăra criminală, iniţiativă ce-i va aduce excluderea din Camera Lorzilor.
Într-adevăr Longford este un personaj excentric, însă deosebit de interesant. Prietenia sa cu Myra a reprezentat ceva scandalos în acele vremuri şi aduce în discuţie ideea iertării chiar şi celor mai atroce fapte, el însuşi considerând că nimeni nu este dicolo de orice salvare. Eforturile pe care le depune în favoarea Myrei ar părea nebuneşti, însă pentru el, este datoria sa de bun catolic să facă tot ce îi stă în putere pentru a salva sufletele rătăcite. Însă, la un moment dat, Myra trădează prietenia Lordului Longford recunoscându-şi implicarea directă în uciderea copiilor, faptă ce aduce cu sine distrugerea renumelui acestuia, aducându-l chiar în pragul unei crize de credinţă. Fortat să se retragă din viaţa publică, acesta şi-a regăsit forţa propriilor convingeri şi a continuat să viziteze puşcăriaşii până la moartea sa în 2001, la 95 de ani.
Filmul este o producţie meritorie, ca majoritatea realizărilor HBO, dovadă stând şi premiile Globul de Aur şi nominalizările la Emmy şi BAFTA TV. Actorii sunt de-a dreptul senzaţionali, Broadbent aducând în faţa noastră nu doar manierismele şi aspectul fizic al personajului, dar şi trăirile profunde, inocenţa şi complexitatea unui om care nu crede în răul absolut. Samantha Morton, este întotdeauna o prezenţă puternică, conferind Myrei o dualitate stranie, o nevinovăţie aparentă, mister şi demnitate, acceptându-şi vinovăţia şi sfidând orice formă de ajutor. Andy Serkis, în rolul iubitului Myrei este extrem de sinistru şi ameninţător, fără să se forţeze, fără să exagereze, chiar dacă apare destul de puţin. În mare aş putea spune că distribuţia face ca acest film să merite atâtea laude. Discuţiile celor trei personaje reprezintă sarea şi piperul filmului, un duel al sentimentelor şi spiritului uman.
Aş fi preferat, însa, ca durata filmului să fie mai mare, deoarece materialul ar fi fost destul de stufos pentru un film mai lung de 90 de minute, dar fiind o producţie de televiziune, bănuiesc că abilitatea de a sintetiza este o virtute. Ar fi făcut o mini-serie deosebită, dar chiar şi aşa, există destulă complexitate şi profunzime pentru a oferi o experienţă unică.
Postări
0 comments:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să nu spamaţi.