Cu: Costas Mandylor, Tobin Bell, Julie Benz
Regia: David Hackl
Scenariul: Patrick Melton, Marcus Dunstan
Rating : R for sequences of grisly bloody violence and torture, language and brief nudity.
“Saw” a devenit o instituţie. În fiecare an, de Halloween, toată lumea ştie că mai apare un “Saw” (deja la al şaselea acum). Şi există destui fani care să aprecieze carnagiul afişat de şase ani încoace, fani fideli care asigură încasări solide pentru un film realizat pe un buget de film de televiziune, ceea ce-l face extrem de profitabil pentru studiourile Lionsgate şi cei doi creatori James Wan şi Leigh Whannel care nu uită să-şi treacă numele pe generic ca producători.
Deja seria a ajuns în punctul în care procesul de creare a scenariului seamănă, cred eu, cu cel al serialelor de televiziune. Cum continuăm ? Pe cine băgăm, pe cine scoatem ? Ce final surpriză să avem la sfârsitul episodului ? Pentru fani şi cunoscători, filmele din serie sunt destul de complicat legate între ele, şi necesită obligatoriu o vizionare a întregii serii. De altfel, propun ca de acum, la începutul fiecărui nou film să existe un mic montaj “Previously on Saw”. Altfel nici nu are rost să începi vizionarea. O altă hibă este că povestea se afundă atât de mult în mentalitatea prelungirii duratei de viaţă a seriei, încât a pierdut pe drum orice fărâmă de inventivitate. Capcanele, marcă înregistrată a seriei, au devenit plicticoase şi mult prea elaborate pentru a fi credibile. La început erau idei simple, capcane simbolice proiectate pentru a forţa vicitmele să aprecieze viaţa şi să se “purifice”. Acum sunt adevărate minuni mecanice, ce necesită o întreagă echipă pentru a fi montate, nicidecum doi-trei oameni, cum vor scenariştii să credem noi spectatorii naivi.
Al cincilea este primul, după ultimele trei filme, care nu mai este regizat de infamul Darren Lynn Bousman, dar nou-venitul David Hackl nu aduce nimic nou. Nici o grijă, nu există nici o diferenţă de viziune între cei doi (Hackl fiind Production Designer al părtilor II, III si IV). “Viziunea” este mai degrabă dictată de regizorul de imagine David A. Armstrong, care cufundă imaginea în aceleaşi tonuri întunecat-stridente cu care ne-a obişnuit, şi, însărcinatul cu montajul schizofrenic, Kevin Greutert. De asemenea, se pare că cineva s-a hotărat să-i mai dea o şansă în cariera sa practic inexistentă, lui Costas Mandylor. Nu ştiu insă cum de li s-a părut că poate construi un personaj negativ, când el nu poate ţine nici un rol de om obişnuit. Tobin Bell stăpânea mai bine arta personajului malefic, el însuşi distribuit de-a lungul timpului în roluri (mai degrabă episodice ce-i drept) de asasin sau individ deosebit de periculos pentru siguranţa personajului pozitiv, motiv pentru care producătorii au găsit diverse metode pentru a-l păstra în film (flashback-uri).
Violenţa grotească, sadică si extrem de grafică, este din nou la mare preţ, deşi complet gratuită. Gratuită, pentru că, similar cu celelalte filme din serie, nu există o conexiune între spectator şi ceea ce se întâmplă pe ecran. Povestea este mult prea preocupată de a crea legături cu filmele anterioare, iar strădaniile lui Jigsaw nu mai au acea atracţie morbidă, punând în plan secund semnificaţia testului supravieţuirii cu orice pret, transformându-l într-un concept de ucigaş în serie banal, ceea ce ar fi putut fi încă din primul film, dacă nu interveneau la acel moment câteva idei salvatoare, idei care au dat forma francizei şi au cucerit fanii, dar, care de cel puţin trei filme încoace, mereu prezente în aceeasi formă, nu mai au deja nici un haz.
Pe scurt, “Saw 5” este un film urât, inutil de violent, exagerat, stupid, prost jucat, plictisitor si fără vlagă. Bănuiesc că al şaselea nu va face decât să mai adauge atribute la această înşiruire. Sper că se vor gândi la un moment dat că e cazul să pună capăt seriei, măcar din compasiune pentru spectatorii brutalizaţi de monstrul pe care l-au creat
Deja seria a ajuns în punctul în care procesul de creare a scenariului seamănă, cred eu, cu cel al serialelor de televiziune. Cum continuăm ? Pe cine băgăm, pe cine scoatem ? Ce final surpriză să avem la sfârsitul episodului ? Pentru fani şi cunoscători, filmele din serie sunt destul de complicat legate între ele, şi necesită obligatoriu o vizionare a întregii serii. De altfel, propun ca de acum, la începutul fiecărui nou film să existe un mic montaj “Previously on Saw”. Altfel nici nu are rost să începi vizionarea. O altă hibă este că povestea se afundă atât de mult în mentalitatea prelungirii duratei de viaţă a seriei, încât a pierdut pe drum orice fărâmă de inventivitate. Capcanele, marcă înregistrată a seriei, au devenit plicticoase şi mult prea elaborate pentru a fi credibile. La început erau idei simple, capcane simbolice proiectate pentru a forţa vicitmele să aprecieze viaţa şi să se “purifice”. Acum sunt adevărate minuni mecanice, ce necesită o întreagă echipă pentru a fi montate, nicidecum doi-trei oameni, cum vor scenariştii să credem noi spectatorii naivi.
Al cincilea este primul, după ultimele trei filme, care nu mai este regizat de infamul Darren Lynn Bousman, dar nou-venitul David Hackl nu aduce nimic nou. Nici o grijă, nu există nici o diferenţă de viziune între cei doi (Hackl fiind Production Designer al părtilor II, III si IV). “Viziunea” este mai degrabă dictată de regizorul de imagine David A. Armstrong, care cufundă imaginea în aceleaşi tonuri întunecat-stridente cu care ne-a obişnuit, şi, însărcinatul cu montajul schizofrenic, Kevin Greutert. De asemenea, se pare că cineva s-a hotărat să-i mai dea o şansă în cariera sa practic inexistentă, lui Costas Mandylor. Nu ştiu insă cum de li s-a părut că poate construi un personaj negativ, când el nu poate ţine nici un rol de om obişnuit. Tobin Bell stăpânea mai bine arta personajului malefic, el însuşi distribuit de-a lungul timpului în roluri (mai degrabă episodice ce-i drept) de asasin sau individ deosebit de periculos pentru siguranţa personajului pozitiv, motiv pentru care producătorii au găsit diverse metode pentru a-l păstra în film (flashback-uri).
Violenţa grotească, sadică si extrem de grafică, este din nou la mare preţ, deşi complet gratuită. Gratuită, pentru că, similar cu celelalte filme din serie, nu există o conexiune între spectator şi ceea ce se întâmplă pe ecran. Povestea este mult prea preocupată de a crea legături cu filmele anterioare, iar strădaniile lui Jigsaw nu mai au acea atracţie morbidă, punând în plan secund semnificaţia testului supravieţuirii cu orice pret, transformându-l într-un concept de ucigaş în serie banal, ceea ce ar fi putut fi încă din primul film, dacă nu interveneau la acel moment câteva idei salvatoare, idei care au dat forma francizei şi au cucerit fanii, dar, care de cel puţin trei filme încoace, mereu prezente în aceeasi formă, nu mai au deja nici un haz.
Pe scurt, “Saw 5” este un film urât, inutil de violent, exagerat, stupid, prost jucat, plictisitor si fără vlagă. Bănuiesc că al şaselea nu va face decât să mai adauge atribute la această înşiruire. Sper că se vor gândi la un moment dat că e cazul să pună capăt seriei, măcar din compasiune pentru spectatorii brutalizaţi de monstrul pe care l-au creat
Postări
0 comments:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să nu spamaţi.