Cu: Bradley Cooper, Ed Helms, Zach Galifianakis, Justin Bartha, Jeffrey Tambor, Rachel Harris, Heather Graham, Rob Riggle
Regia: Todd Phillips
Scenariul: Jon Lucas, Scott Moore, Todd Phillips, Jeremy Garelick
După 15 minute de la începerea filmului încă nu găsisem un personaj demn de o minimă simpatie. În plus, pe fundal se auzea acel hit O-Zone pe care l-a adoptat Rihanna şi a reuşit să-l cânte şi mai fals. Urmat de "Who Let The Dogs Out". Sincer nu credeam că am să rezist până la sfârşit. Dacă ştiam că urechile au să-mi fie torturate de "Candy Shop", varianta slow, probabil că fugeam mâncând pământul.
Şi tocmai când să ies din sală, are loc "marea mahmureală", moment în care mă prinde: personajele principale, patru bărbaţi aflaţi în etape diferite ale vieţii/relaţiilor - Doug, Stu, Phil şi Alan, petrec o noapte atât de nebună în Vegas încât se trezesc dimineaţa cu un dinte şi om în minus (tocmai mirele pentru care se dădea petrecerea burlacilor, Doug) şi un copil şi un tigru în plus. Am fost curioasă să văd ce s-a întâmplat, deşi aveam o vagă bănuială care speram să nu se adeverească. Se pare că urmăritul serialelor dăunează vizionării de filme: după ani de "Lost", mă aşteptam la răsturnări de situaţie gen "nimic nu e real, sunt drogaţi", "e o conspiraţie". De asemenea, acest film a ignorat calea cea evidentă şi a sfârşit prin a mă impresiona plăcut la capitolul imprevizibilitate.
Filmul se străduieşte prea tare cu nişte glume sărace în conţinut şi un umor de situaţie discutabil. Astea sunt punctele forte. Mai conţine nişte scălămbăieli indescifrabile, cameo cam inutil şi nesărat marca Mike Tyson, nişte personaje feminine neremarcabile atunci când nu sunt de-a dreptul dezgustătoare, un mafiot asiatic caricatural şi pe Bradley Cooper plus Heather Graham, două dintre fobiile mele cinematografice. Toată adunătura glorioasă de personaje pseudo comice are un singur efect benefic: mirele iese în evidenţă ca fiind cel mai breaz dintre ei, lucru care nu e greu de realizat când concurezi cu o gaşcă alcătuită dintr-un individ cam retardat care este posibil să aibă interdicţie de a se apropia la mai puţin de 100 metri de şcoli, un profesor care îşi însuşeşte banii elevilor fără jenă şi un dentist căruia nu i se vede părul de papucul gigantic al prietenei sale.
Toţi se străduiesc să afle ce au făcut în noaptea cu pricina, trecând prin cea mai lungă zi a vieţii lor. Există şi momente amuzante, dar sunt cam rare şi cam forţate. De fapt, secvenţa la care am râs cel mai mult a fost cea cu colajul pozelor din noaptea respectivă, şi nici măcar acesta nu a fost un moment original, pentru că l-am mai văzut în "What Happens in Vegas". A da, ambele sunt localizate în Vegas şi fac uz de umor alcoolic, plus sunt jucate de actori la modă care atrag mulţimi în săli. "The Hangover" este totuşi un pas mai evoluat, măcar pentru personajele bine conturate şi lipsa romantismului: stripteuza nu e o fată cu inima de aur captivă într-o lume crudă, ci o realistă - "I am actually an escort, but as a striper I find customers more easily". Şi parcă distribuţia e mai bine aleasă. Dar sincer, nu era nevoie de atâţia scenarişti pentru acest produs final.
Pe scurt: nimic notabil, nimic de revăzut, dar o pierdere decentă a timpului punctată de câteva râsete vă va deconta preţul biletelor. Şi dacă sunteţi mai bine dispuşi decât am fost eu când l-am văzut s-ar putea să vă şi placă.
Şi tocmai când să ies din sală, are loc "marea mahmureală", moment în care mă prinde: personajele principale, patru bărbaţi aflaţi în etape diferite ale vieţii/relaţiilor - Doug, Stu, Phil şi Alan, petrec o noapte atât de nebună în Vegas încât se trezesc dimineaţa cu un dinte şi om în minus (tocmai mirele pentru care se dădea petrecerea burlacilor, Doug) şi un copil şi un tigru în plus. Am fost curioasă să văd ce s-a întâmplat, deşi aveam o vagă bănuială care speram să nu se adeverească. Se pare că urmăritul serialelor dăunează vizionării de filme: după ani de "Lost", mă aşteptam la răsturnări de situaţie gen "nimic nu e real, sunt drogaţi", "e o conspiraţie". De asemenea, acest film a ignorat calea cea evidentă şi a sfârşit prin a mă impresiona plăcut la capitolul imprevizibilitate.
Filmul se străduieşte prea tare cu nişte glume sărace în conţinut şi un umor de situaţie discutabil. Astea sunt punctele forte. Mai conţine nişte scălămbăieli indescifrabile, cameo cam inutil şi nesărat marca Mike Tyson, nişte personaje feminine neremarcabile atunci când nu sunt de-a dreptul dezgustătoare, un mafiot asiatic caricatural şi pe Bradley Cooper plus Heather Graham, două dintre fobiile mele cinematografice. Toată adunătura glorioasă de personaje pseudo comice are un singur efect benefic: mirele iese în evidenţă ca fiind cel mai breaz dintre ei, lucru care nu e greu de realizat când concurezi cu o gaşcă alcătuită dintr-un individ cam retardat care este posibil să aibă interdicţie de a se apropia la mai puţin de 100 metri de şcoli, un profesor care îşi însuşeşte banii elevilor fără jenă şi un dentist căruia nu i se vede părul de papucul gigantic al prietenei sale.
Toţi se străduiesc să afle ce au făcut în noaptea cu pricina, trecând prin cea mai lungă zi a vieţii lor. Există şi momente amuzante, dar sunt cam rare şi cam forţate. De fapt, secvenţa la care am râs cel mai mult a fost cea cu colajul pozelor din noaptea respectivă, şi nici măcar acesta nu a fost un moment original, pentru că l-am mai văzut în "What Happens in Vegas". A da, ambele sunt localizate în Vegas şi fac uz de umor alcoolic, plus sunt jucate de actori la modă care atrag mulţimi în săli. "The Hangover" este totuşi un pas mai evoluat, măcar pentru personajele bine conturate şi lipsa romantismului: stripteuza nu e o fată cu inima de aur captivă într-o lume crudă, ci o realistă - "I am actually an escort, but as a striper I find customers more easily". Şi parcă distribuţia e mai bine aleasă. Dar sincer, nu era nevoie de atâţia scenarişti pentru acest produs final.
Pe scurt: nimic notabil, nimic de revăzut, dar o pierdere decentă a timpului punctată de câteva râsete vă va deconta preţul biletelor. Şi dacă sunteţi mai bine dispuşi decât am fost eu când l-am văzut s-ar putea să vă şi placă.
Postări
0 comments:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să nu spamaţi.