Elite Squad (2007)

Cu : Wagner Moura, Caio Junqueira, Andre Ramiro
Regia : Jose Padihla
Scenariul : John Kaylin, Braulio Mantovani, Jose Padilha, Rodrigo Pimentel. Bazat pe un roman de Andre Batista, Rodrigo Pimentel si Luiz Eduardo Soares
Rating : R for strong violence, pervasive language and drug content.

1997, Rio de Janeiro. Străzile sunt copleşite de crime şi corupţie. Traficul de droguri a atins cote alarmante. Situaţia este atât de disperată încât poliţia nu mai poate face faţă, mai ales pentru că instituţia în sine adăposteşte ofiţeri corupţi. Răspunsul la problemele oraşului este oferit de BOPE, o echipă paramilitară care loveşte acolo unde poliţia nu poate şi răspund violenţei cu violenţă. Povestea din “Elite Squad” vizează atât viaţa dură din Rio de Janeiro, cât şi activitatea BOPE, cu stilul şi forţa narativă a unor fillme precum “Cidade de Deus”.

În atenţie ne sunt aduse câteva personaje. Căpitanul Nascimento al trupelor BOPE, a cărui muncă începe să-i afecteze psihicul, şi împreună cu stresul datorat sarcinii soţiei sale şi a perspectivei creşterii unui copil, se găseşte în postura de a îşi dori să părăsească echipa. Neto şi Matias sunt doi prieteni buni, încă din copilărie, acum membrii ai forţelor de poliţie, idealisti, care în momentul în care vor să facă ceea ce este corect, aproape că îşi pierd vieţile, ceea ce îi determină să se înscrie în BOPE, chiar la timp pentru ca Nascimento să poată să-şi găsească un înlocuitor. Acesta este suportul pe care se desfăşoară povestea din “Elite Squad”.

Firele narative sunt împletite într-o manieră fragmentată, iar povestea se mişcă într-un ritm ameţitor, ceea ce ar putea descuraja spectatorii nepregătiţi pentru aşa ceva. A nu se urmări dacă aveţi chef de un film la care nu trebuie să gândiţi. Pe la jumătate, însă povestea începe să-şi facă cunoscute intenţiile, şi se înscrie în tipare mai convenţionale. Nu pot spune neaparăt că povestea nu este destul de clar adaptată, dar pare să lipsească multă informaţie care probabil exista în carte, aşa că de multe ori, trebuie să prinzi detaliile din zbor. De asemenea, stilul său de filmare, imaginea superbă şi montajul hiperactiv, care aduc aminte de “Cidade de Deus”, distrage atenţia, astfel încât vă puteţi trezi că nu aţi fost atenţi la dialog. Din punct de vedere al dezvoltării personajelor, scenariştii au făcut o treabă bună în a crea personaje în carne şi oase cu care ne putem identifica şi de care să ne pese. Conflictele lor interioare, lupta lor pentru supravietuire, iubirile şi prieteniile lor, totul este viu colorat cu detalii profunde. Mai ales pentru că este un film foarte violent şi uneori axat pe acţiune, exista riscul ca personajele să se piardă într-o mare de sânge şi impuşcături.

Ca să fiu sincer, prima dată cand am auzit că acest film a câştigat Ursul de Aur la Berlin, mi-am dat ochii peste cap şi m-am gândit “fireşte că i-au dat premiul, fiind o clonă de “Cidade de Deus” cu teme sociale asemănătoare.” Dar pe măsură ce urmăream filmul, mi-am dat seama că nu e chiar aşa. Desigur, au un stil cinematografic asemănător în felul în care expun povestea, dar problemele pe care le analizează diferă oarecum, mai ales în nuanţe si tonul de film poliţist. Acest film analizează în termeni mai duri modul în care violenţa şi corupţia afectează vieţile şi sufletul celor implicaţi. De asemenea, filmul este foarte direct în sublinierea mesajului de luptă împotriva violenţei prin violenţă. BOPE nu este văzută ca o forţă abuzivă, ci ca un grup de anti-eroi necesari într-o lume nebună. Nu incearcă să evite problema, nici să se îndrepte spre o politică mai liberală. Ne oferă o realitate dură, indiferent de convingerile noastre politice. Căpitanului Nascimento şi oamenilor săi nu le pasă de politică. Urăsc corupţia şi vor face orice pentru a o distruge.