Ice Age 3: Dawn of the Dinosaurs (2009)

Cu: Ray Romano, John Leguizamo, Denis Leary, Queen Latifah, Simon Pegg

Regia: Carlos Saldanha

Scenariul: Michael Berg, Peter Ackerman, Mike Reiss, Yoni Brenner

Suntem în epoca 3D, mergem cu paşi mari către 6D. Se ia una bucată film plictisitor de serie maxim B, genul de film la care te uiţi doar la televizor şi doar pentru că pe toate celelalte canale e epidemie de teleshopping şi afară plouă cu găleata; se adaugă efecte speciale în valoare de milioane de dolari a căror realizare durează de câteva ori peste durata filmării tuturor scenelor, efecte făcute de acei oameni mult mai talentaţi decât "starurile" principale şi care se găsesc întotdeauna la sfârşitul filmului, pe nişte mici rânduleţe pe care nu stă nimeni să le citescă; adaugi un trailer alcătuit din toate cele 3 maximum 4 scene de efect, astfel încât omul să se simtă tras pe sfoară că a plătit să vadă tot filmul; angajezi nişte oameni frumoşi cvasi celebri şi obţii MARELE BLOCKBUSTER 3D cu o infinitate de semne de exclamare în coadă. Ca şi "Journey to the Centre of the Earth”, nu trebuie să fie bun sau cu actori de Oscar, pentru că toată lumea a venit să se uite prin ochelarii pătraţi.

Apoi ar mai fi filmele bune: cele care sunt piratate intens, cele care aparţin unor nişe precum "Animaţie" sau "Pentru copii", care au un public redus şi care nu îşi permit să îl împartă cu “Transformers: Revenge of the Fallen”. Şi atunci oamenii fac ceea ce se cere: iau câteva scene, de obicei terţiare, adaugă puţină grafică 3D, scriu cuvintele magice în articolele promoţionale şi atrag mulţimile la film. Altfel, de când cu plasmele gigant şi torrentele, oricine poate să vizioneze un film 2D la el acasă, pe gratis.

“Ice Age 3: Dawn of the Dinosaurs” e unul dintre acele filme. Deşi Rotten Tomatoes l-a notat sub 50%, mie mi-a plăcut fiecare secundă şi cred sincer că, dacă nu ar fi existat predecesoarele, criticii ar fi fost mult mai generoşi. Animaţia este incredibil de bine realizată şi impresionează chiar şi pe cei care nu sunt mari fani ai animaţiilor în general. Se vede mâna sigură şi siguranţa unui scenariu etanş şi amuzant. Personajele sunt aceleaşi, pentru a nu dezamăgii fanii, dar toate sunt reînnoite pentru a evita repetitivitatea: Ellie e gravidă (sau gestantă, dacă e să fim corecţi), Manny e un tătic cam prea îngrijorat, în Sid înfloresc instinctele materne, Diego atinge criza vârstei de mijloc, gemenii îşi întâlnesc naşul şi Scrat e atins de Cupidon. Pe deasupra, creatorii ne fac cunoştinţă cu noi personaje: Buck, supravieţuitorul puţin dereglat care e posibil să fie însurat cu un ananas, o familie de T Rex pe cât de adorabilă pe atât de feroce, despărţită de Sid, Rudy, spaima ultimilor dinozauri de pe faţa planetei, până şi aluna lui Scrat devine un personaj: reprezentanta tuturor amantelor părăsite. Am râs tot filmul şi până am ajuns la resuscitarea gură la gură a pterodactilului aveam deja lacrimi. Din acelea de bine, de "Ce bine că am venit să văd acest film!".

Însă n-a prea fost 3D. Să nu mă înţelegeţi greşit, e un exemplu de animaţie perfectă, creată cu un respect impecabil faţă de public, potrivit pentru orice vârstă. Dar puţinele scene 3D par introduse forţat şi ar putea fi scoase fără ca să se observe o prea mare diferenţă. În final, te simţi cam tras pe sfoară. Nu m-am gândit la acest lucru în timpul vizionării pentru că eram prea ocupată cu râsul, dar după ce am ajuns acasă am încercat să îmi amintesc scenele în care să iasă ceva în relief şi am fost surprinsă să descopăr că nu eram în stare să localizez una. Este desenat fără cusur, dar nu e 3D. Pentru mine nu a prea contat, dar când am întrebat printre prieteni cum li s-a părut mezinul francizei, majoritatea masculină a început cu: "Dar nu a fost nimic 3D".

Mergeţi să vedeţi acest film dacă aveţi chef de râs şi sunteţi interesaţi de cum ar suna întruchiparea combinaţiei dintre Ahab şi Indiana Jones cu chip de nevăstuică. Să îl vedeţi ca să aflaţi ce mai face gaşca de prieteni preistorici, sau dacă Scrat îşi va pune aluna în cui pentru o veveriţă zburătoare roşiatică, într-una dintre cele mai amuzante aluzii la viaţa după căsătorie, mult peste orice sitcom de speţa Bundy. Nu cred că veţi regreta, mai ales la ce ofertă slabă avem în faţă vara asta.