The Big White (2005)

Cu: Robin Williams, Giovanni Ribisi, Holly Hunter, Alison Lohman.
Regia : Mike Nylod.
Scenariu : Collin Friesen.
Rating : R for language including sexual references and some violence.

Regizorul Mike Mylod, specializat în producţii de televiziune, în CV-ul său figurând şi 15 epsioade din Entourage, şi-a încercat norocul şi pe marele ecran în 2005 cu acest film. Marea revelaţie pe care probabil şi-o dorea, nu s-a produs, deoarece filmul nu a beneficiat de o lansare în cinematografe, şi nici măcar pe DVD nu a fost prea bine reprezentat. Abia dacă ai norocul să-l prinzi pe la televizor pe undeva (aşa cum am făcut eu din pură întâmplare). E adevărat că fiind o producţie independentă, s-a supus acestui risc din primul moment, deoarece nu toate filmele facute în acest regim îşi găsesc sprijin pentru distribuţie din partea vreunui studio mai mare. În cazul acesta, bănuiesc că ceea ce i-a făcut pe distribuitori să şovăie, este puternica inspiraţie din stilul filmelor fraţilor Coen, în special „Fargo” (ca intrigă). Poate s-au gândit că ar suferi în urma unei asemenea comparaţii şi expunerea negativă ar fi mult prea dăunatoare încasărilor. Oricum, păcat, pentru că filmul chiar are merite, chiar dacă nu se ridică la nivelul creaţiilor Coeniene.

Unul dintre ele este chiar scenariul. Inspirat sau nu de fraţii Coen, umorul său întunecat (căci negru este uneori prea puţin spus aici) este principalul atu al filmului, desigur, pentru spectatorul care gustă aşa ceva. Povestea îl are în prim plan pe Paul Barnell (Robin Williams), un agent de turism dintr-un mic orăsel din Alaska, cu grave probleme financiare care-l fortează să folosească un cadavru descoperit întâmplător, pentru a înscena moartea fratelui său şi a încasa poliţa de asigurare a acestuia în valoare de un milion de dolari. Încercarea sa disperată de îmbogăţire nu este lipsită de complicaţii. Printre ele se numără doi ucigaşi plătiţi care îi răpesc soţia, Margaret (Holly Hunter) pentru a recupera cadavrul, un detectiv de asigurări suspicios, Ted Waters (Giovani Ribisi) care vede în demascarea faptelor lui Paul o oportunitate de promovare care va aduce cu sine şi relocarea sa în alt oraş mai călduros, şi chiar fratele lui Paul, Raymond (Woody Harrelson) întors în oraş pentru a cere explicaţii. De departe cel mai savuros personaj este Margaret, care suferă de sindromul Tourette (deşi este sugerat subtil că s-ar preface), aceasta transformându-se rapid din victimă în agresor în ceea ce-i priveşte pe cei doi ucigaşi amatori.

Muzica, montajul, imaginea, sunt conforme idealului de film independent, caracterizat prin minimalism si multe cadre prelungite care parcă nu se mai termină. Există destulă calitate şi eficienţă pentru a nu îl cataloga drept un film „ieftin” din punct de vedere tehnic. Cu toate acestea, însă, interacţiunea personajelor ţine fiecare scenă în mişcare. Robin Williams îşi adoptă din nou mimica de om chinuit, disperat, temperându-şi ieşirile comice cu care ne-a obişnuit. Giovanni Ribisi îşi transformă personajul cu totul, pe masură ce Ted, pornit în cruciada împotriva lui Paul, îşi distruge singur propriile visuri şi idealuri, trecând pe rând prin inerţia cauzată de dependenţa de muncă, speranţă şi în cele din urmă disperare şi traume fizice. Şi desigur, Holly Hunter oferă cele mai amuzante momente ale filmului, menţinând mereu asupra ei suspiciunea subtilă că şi-ar falsifica simptomele, în felul acesta găsind propria scapare din realitatea vieţii ei şi evitând asumarea consecinţelor propriilor acţiuni. E mult mai uşor sa înjuri oameni pe care nu-i suporti, dacă ei cred că suferi de o boală care îţi provoacă astfel de ieşiri. Acesta nu este un film care depinde de urmăriri, sau filmări complicate. Totul ţine numai de modul în care motivaţiile personajelor se ciocnesc şi transformă pustiul îngheţat al Alaskăi într-un ring al intrigilor. Şi trebuie spus că întinderile nesfârşite de alb contribuie neaşteptat la atmsofera încarcătă. În cele din urmă, se poate spune că Paul şi Ted sunt mai asemănători decat ar vrea să recunoască, împărtăşind un vis comun : evadarea din „marele alb”.