The Incredible Hulk (2008)

Cu : Edward Norton, Liv Tyler, William Hurt, Tim Roth.
Regia: Louis Leterrier.
Scenariul : Zak Penn.
Rating : PG-13 for sequences of intense action violence, some frightening sci-fi images, and brief suggestive content.

E mare, e verde, şi stă prost cu nervii. Hulk se întoarce într-o nouă formă, mult simplificată faţă de ambiţiosul film al lui Ang Lee, care se zbătea să fie ceva mai mult decat o simplă adaptare a unor benzi desenate, îmbinând psihologia primară cu un firav strat simbolistic şi ingeniozitate vizuală la kilogram. Această „restartare” a francizei dă jos de pe Hulk tot ce părea mai complex, turează la maxim acţiunea şi speră să nu observe nimeni că nu e decât o încercare obosită de a stoarce bani de la publicul avid de efecte vizuale şi acţiune fără minte şi acei fani dezamăgiţi de primul film.

Într-un fel povestea continuă de unde a rămas. Într-un fel. Bruce Banner (Edward Norton) şi alter-ego-ul sau muşchiulos, s-au exilat pe undeva prin Brazilia. Bruce îşi petrece timpul încercând să găsească un antidot, învăţând tehnici de suprimare a furiei şi lucrând la o fabrică de imbuteliat băuturi răcoritoare. Cand generalul Ross (William Hurt) îi dă de urmă, Bruce fuge înapoi în Statele Unite şi apelează la ajutorul fostei sale colege, fiica generalului, Betty (Liv Tyler). Personajul negativ nu este, însă, generalul Ross, ci Emil Blonsky, memebru al forţelor speciale, care după operaţiunea din Brazilia devine fascinat de uriaşul verde şi este la rândul său cooptat într-o serie de experimente militare care îl transformă în cele din urmă într-un monstru diform, cunoscut din benzile desenate sub numele de Abomination. Iar singurul care îl poate opri este Hulk. Ce context mai potrivit pentru scene de distrugere masivă dintr-un colţ în celălalt al formatului widescreen.

Ca detaliu de trivia, originile lui Hulk sunt schimbate aici şi povestite prin intermediul flashback-urilor. În filmul lui Ang Lee, în urma unui accident, pentru a salva viaţa unui coleg, Bruce s-a expus radiaţiilor Gamma care în combinaţie cu ceva care exista deja în sângele lui, a dus la apariţia monstrului verde. Acum însă, conform flash-urilor, experimentul s-a desfăsurat sub supravegherea armatei, iar Bruce s-a oferit voluntar să încerce pe pielea lui, rezultatele fiind catastrofale pentru el. Pentru fanii benzilor desenate, cel mai important este, desigur, care dintre cele două variante ale originii personajului este mai apropiată de materialul sursă. Bănuiesc că a doua variantă este mai apropiată. Nu că ar aduce vreun beneficiu filmului de faţă.

N-aş putea spune că e un film prost. Doar că, nu aduce nimic nou. Nu văd un motiv bun pentru care Marvel să fi dorit să reinventeze totul. E drept că primul nu a scos încasările la care se aşteptau, iar încercarea lui Ang Lee de a face ceva mai deosebit a îndepărtat publicul-ţintă, fanii benzilor desenate. „The Incredible Hulk” face un singur lucru, dar destul de bine. Spectacol. Nu mai încearcă nimic nou, reduce la minim explorarea dimensiunilor personajelor, dă volumul mai tare, şi aplică teoria distrugerii totale. Hulk şi Abomination au o confruntare finală în Harlem, unde încearcă tot ce se poate, inclusiv ruperea unei maşini în două şi folosirea celor două bucăţi astfel rezultate pe post de mănuşi de box. Efectele vizuale sunt îmbunătăţite faţă de primul, Hulk arată un pic mai bine, dar tot nu scapă de aspectul de desen animat. Şi, parcă prea multe scene sunt construite numai cu ajutorul efectelor digitale. Actorii în carne şi oase fac şi ei ce pot, cât să nu pară penibili. Personajul Blonsky avea potenţialul să fie cu adevărat fascinant, un personaj ale carui transformări psihologice derivă din cele fizice, iar iluzia puterii îl transformă in Abomination cu mult înainte ca acesta să-şi arate faţa monstruoasă în văzul lumii. Regizorul Louis Leterrier nu se remarcă prin ceva anume, filmul putând foarte bine să fie regizat şi de John Woo. Merge pe premisa „să dăm publicului ce îşi doreşte”. Chiar şi aşa, încasările au fost aproape identice cu primul, singurele modificări vizibile stau mai degrabă în nota de pe IMDb.com, care oricum au dat-o fanii probabil, şi reacţia uşor mai pozitivă a unor critici.

Auzisem zvonuri cum că varianta pe Blu-Ray a filmului ar conţine cam o oră şi ceva de scene în plus. Poate că Leterrier a inclus şi ceva profunzime pe acolo prin scenele lipsă. Poate incluse în film conferă acestuia o a treia dimensiune. S-a mai întâmplat şi altor filme. Aş zice că are potenţial, însă în forma actuală, „The Incredible Hulk” este departe de standardele impuse de „Iron Man” şi „The Dark Knight” şi probabil că se vor gândi de două ori înainte de a mai încerca o continuare. Sper.