Cu : Vin Diesel, Michelle Yeoh, Melanie Thierry, Gerard Depardeu, Charlotte Rampling
Regia : Mathieu Kassovitz
Scenariul : Mathieu Kassovitz, Joseph Simas
Rating : PG-13 for intense sequences of violence and action, language and some sexuality
Mathieu Kassovitz este un regizor de real talent. În 1995 primea premiul de regie la Cannes pentru “La Haine” (filmul fiind nominalizat la Palme D’Or). În ’97 următorul său film “Assassin(s)” este din nou nominalizat la Palme D’Or (procedură standard pentru regizorii favoriţi ai francezilor, indiferent de calitatea filmului). Dupa aceea însă a urmat un şir de filme, care părăsesc definitiv arena marilor competiţii cinematografice : “Les Rivieres Pourpres”, “Gothika” şi indiscutabil esecul său absolut : “Babylon A.D.”. Dacă primele două sunt acceptabile ( “Gothika” chiar mi-a plăcut în ciuda clişeelor şi a unui scenariu oarecare ), ultimul este, din câte am înţeles, regretat chiar de către Kassovitz, care l-a descris cu gura lui ca fiind asemenea unui episod prost din serialul “24”.
Problemele se spune că au apărut chiar din timpul producţiei, studiourile intervenind des în eforturile lui Kassovitz, alterând scenariul şi viziunea regizorului în mod constant. Şi ce scenariu complex trebuie să fi fost, dacă i-a luat cinci ani să-l scrie. Mai mult, se pare că din film lipsesc 70 de minute pe care studiourile le-au tăiat, contrar voinţei regizorului. Dacă ele chiar ar fi contat până la urmă, e greu de spus, pentru că “Babylon AD” este o catastrofă cinematografică.
Plasat undeva într-un viitor relativ apropiat, Vin Diesel interpretează rolul lui Toorop, un mercenar cinic care primeşte o misiune delicată de la un mafiot rus numit Gorsky (Gerard Depardieu). Misiunea constă în a o escorta pe o tânără misterioasă, Aurora (Melanie Thierry) şi protectoarea acesteia, sora Rebeka (Michelle Yeoh) la New York. Cele două fac parte dintr-o sectă religioasă globală, Neoliţii, a căror ambitie este aceea de a deveni un cult religios cu influenţă globală. Întregul drum parcurs de cei trei, din pustiul ingheţat rusesc până în inima New York-ului poartă spectatorul prin numeroase locaţii, fără a intra prea mult în detalii despre lumea viitorului, cu excepţia design-ului vizual menit a ne convinge că omenirea este în declin. De unde şi titlul de “Babylon A.D.” În plus, misiunea lui Toorop suferă complicaţii în momentul în care descoperă că Aurora are şi abilităţi paranormale, de o natură nu foarte clar definită. Poate vedea în viitor, poate simţi suferinţa celor din jur, şi per total se comportă ca un fel de mesia al viitorului. Intră în joc şi Înalta Preoteasă a Neoliţilor (Charlotte Rampling), cu o conduită nu tocmai demnă de un bun samaritean, şi tatăl demult dispărut al Aurorei, care pare să orchestreze din umbră tentative de recuperare a fiicei sale. Toorop şi Rebeka joacă rolul de îngeri păzitori într-un conflict invizibil, al carui miză pare a fi chiar soarta omenirii.
Desigur există surprize şi răsturnări de situaţie care completează povestea, motiv pentru care închei sinopsis-ul aici. N-o fi mare lucru de capul filmului, dar ajută să nu fi citit chiar totul pe vreun blog. Defectul său cel mai mare este incoerenţa poveştii. Poate şi datorită lipsei celor 70 de minute, filmul pare incomplet, sare repede peste elemente cruciale, exclude dezvoltarea personajelor şi masacrează mesajele subliminale pe care le poartă. Filmul se vrea un fel de SF moralizator cum se purta pe vremuri, care să sublinieze defectele omenirii şi direcţia greşită în care ne îndreptăm, o lume cu metropole sufocate de lăcomia corporaţiilor, cu panouri publicitare care acoperă în întregime clădirile pe toate feţele, iar la polul opus, ţări din lumea a treia îngropate în sărăcie, foamete, războaie, conduse de mafioţi şi mercenari. O viziune apocaliptică cu o regie artistică destul de unică în felul ei, care creează atmosfera potrivită, subminată, însă, de o naraţiune ciopârţită. Cam jumătate din film decurge oarecum normal (dacă şi aşteptările sunt reduse), oferind acţiune, efecte vizuale (reuşite pentru un film cu constrângeri de buget), şi urme sporadice de intelect. Vin Diesel este convingător, mai ales prin prezenţa fizică impunătoare, şi ţinând cont că nu i se cere decât să pară ameninţător şi să mormăie replici, se descurcă onorabil. Restul actorilor scapă şi ei atât cat se poate de bine, toţi contribuind muncitoreşte la ce se întâmplă pe ecran. Însă, pe măsură ce implicaţiile poveştii se fac remarcate din ce în ce mai stângaci, mai ales paralelele religioase, pe măsură ce personajele îşi încurcă mai mult iţele motivaţiilor, până se formează un nod care blochează orice logică, totul degenerează într-un spectacol gol pe dinăuntru care nu mai funcţioneză pe nici un nivel, nici măcar pe cel al scenelor de acţiune. Dacă măcar spectaculosul era lăsat intact era ceva, dar până şi una din scenele cheie de acţiune, o confruntare de amploare în mijlocul unei intersecţii aglomerate, printre maşini, este confuză şi neinteresantă. Din acel punct, filmul scapă de sub control, firele narative se destramă, iar finalul este absolut nesatisfăcător şi în ciuda duratei scurte a filmului, pare să vină chiar prea târziu.
Nu mă grăbesc să dau vina pe regizor. Dacă e adevărat ce se spune, atunci e vina studiourilor, iar Kassovitz a păţit la fel ca David Fincher cu “Alien 3”, un alt film cu ambiţii mai presus de nivelul francizei, care a eşuat datorită intruziunilor producătorilor. Asta însă nu scuteşte produsul final de o notă foarte proastă. Mi-ar fi plăcut să văd un Director’s Cut, ceva complet şi rearanjat, deoarece ideile sunt acolo, dar nu sunt folosite. Ce rămâne este pur şi simplu o babilonie.
Problemele se spune că au apărut chiar din timpul producţiei, studiourile intervenind des în eforturile lui Kassovitz, alterând scenariul şi viziunea regizorului în mod constant. Şi ce scenariu complex trebuie să fi fost, dacă i-a luat cinci ani să-l scrie. Mai mult, se pare că din film lipsesc 70 de minute pe care studiourile le-au tăiat, contrar voinţei regizorului. Dacă ele chiar ar fi contat până la urmă, e greu de spus, pentru că “Babylon AD” este o catastrofă cinematografică.
Plasat undeva într-un viitor relativ apropiat, Vin Diesel interpretează rolul lui Toorop, un mercenar cinic care primeşte o misiune delicată de la un mafiot rus numit Gorsky (Gerard Depardieu). Misiunea constă în a o escorta pe o tânără misterioasă, Aurora (Melanie Thierry) şi protectoarea acesteia, sora Rebeka (Michelle Yeoh) la New York. Cele două fac parte dintr-o sectă religioasă globală, Neoliţii, a căror ambitie este aceea de a deveni un cult religios cu influenţă globală. Întregul drum parcurs de cei trei, din pustiul ingheţat rusesc până în inima New York-ului poartă spectatorul prin numeroase locaţii, fără a intra prea mult în detalii despre lumea viitorului, cu excepţia design-ului vizual menit a ne convinge că omenirea este în declin. De unde şi titlul de “Babylon A.D.” În plus, misiunea lui Toorop suferă complicaţii în momentul în care descoperă că Aurora are şi abilităţi paranormale, de o natură nu foarte clar definită. Poate vedea în viitor, poate simţi suferinţa celor din jur, şi per total se comportă ca un fel de mesia al viitorului. Intră în joc şi Înalta Preoteasă a Neoliţilor (Charlotte Rampling), cu o conduită nu tocmai demnă de un bun samaritean, şi tatăl demult dispărut al Aurorei, care pare să orchestreze din umbră tentative de recuperare a fiicei sale. Toorop şi Rebeka joacă rolul de îngeri păzitori într-un conflict invizibil, al carui miză pare a fi chiar soarta omenirii.
Desigur există surprize şi răsturnări de situaţie care completează povestea, motiv pentru care închei sinopsis-ul aici. N-o fi mare lucru de capul filmului, dar ajută să nu fi citit chiar totul pe vreun blog. Defectul său cel mai mare este incoerenţa poveştii. Poate şi datorită lipsei celor 70 de minute, filmul pare incomplet, sare repede peste elemente cruciale, exclude dezvoltarea personajelor şi masacrează mesajele subliminale pe care le poartă. Filmul se vrea un fel de SF moralizator cum se purta pe vremuri, care să sublinieze defectele omenirii şi direcţia greşită în care ne îndreptăm, o lume cu metropole sufocate de lăcomia corporaţiilor, cu panouri publicitare care acoperă în întregime clădirile pe toate feţele, iar la polul opus, ţări din lumea a treia îngropate în sărăcie, foamete, războaie, conduse de mafioţi şi mercenari. O viziune apocaliptică cu o regie artistică destul de unică în felul ei, care creează atmosfera potrivită, subminată, însă, de o naraţiune ciopârţită. Cam jumătate din film decurge oarecum normal (dacă şi aşteptările sunt reduse), oferind acţiune, efecte vizuale (reuşite pentru un film cu constrângeri de buget), şi urme sporadice de intelect. Vin Diesel este convingător, mai ales prin prezenţa fizică impunătoare, şi ţinând cont că nu i se cere decât să pară ameninţător şi să mormăie replici, se descurcă onorabil. Restul actorilor scapă şi ei atât cat se poate de bine, toţi contribuind muncitoreşte la ce se întâmplă pe ecran. Însă, pe măsură ce implicaţiile poveştii se fac remarcate din ce în ce mai stângaci, mai ales paralelele religioase, pe măsură ce personajele îşi încurcă mai mult iţele motivaţiilor, până se formează un nod care blochează orice logică, totul degenerează într-un spectacol gol pe dinăuntru care nu mai funcţioneză pe nici un nivel, nici măcar pe cel al scenelor de acţiune. Dacă măcar spectaculosul era lăsat intact era ceva, dar până şi una din scenele cheie de acţiune, o confruntare de amploare în mijlocul unei intersecţii aglomerate, printre maşini, este confuză şi neinteresantă. Din acel punct, filmul scapă de sub control, firele narative se destramă, iar finalul este absolut nesatisfăcător şi în ciuda duratei scurte a filmului, pare să vină chiar prea târziu.
Nu mă grăbesc să dau vina pe regizor. Dacă e adevărat ce se spune, atunci e vina studiourilor, iar Kassovitz a păţit la fel ca David Fincher cu “Alien 3”, un alt film cu ambiţii mai presus de nivelul francizei, care a eşuat datorită intruziunilor producătorilor. Asta însă nu scuteşte produsul final de o notă foarte proastă. Mi-ar fi plăcut să văd un Director’s Cut, ceva complet şi rearanjat, deoarece ideile sunt acolo, dar nu sunt folosite. Ce rămâne este pur şi simplu o babilonie.
Postări
0 comments:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să nu spamaţi.