Cu : Kurt Russel, William Baldwin, Scott Glenn, Robert De Niro
JT Walsh, Rebecca de Mornay, Jennifer Jason Leigh
Regia : Ron Howard
Scenariul : Gregory Widen
Rating : R for language and a scene of sensuality
Pe acesta toată lumea îl ştie cred de la televizor. Pro TV îl dădea mereu, acum mai puţin, dar şi-a cunoscut perioada sa de glorie. Şi de ce nu, este numai bun pentru prime-time. Are de toate : acţiune, explozii uriaşe, investigaţii criminale, bătăi, poveşti de dragoste, umor, ce mai, e un fel de “Titanic” cu pompieri.
Brian McCaffrey (William Baldwin) este un tanăr pompier, abia absolvit, care încearcă să uite de moartea tatălui său, de asemenea pompier, ucis la datorie. Fratele său Stephen (Kurt Russel), tot pompier, încearcă să-l ţină aproape aşa că îl transferă la compania sa. Cei doi însă nu se înţeleg prea bine, ceea ce duce la retragerea lui Brian din branşă si angajarea sa ca secund pentru Donald Rimgale (Robert de Niro), un investigator de incendii, aflat pe urmele unui incendiator în serie, care se pare că loveşte cu un scop, în cercul de apropiaţi ai senatorului Marty Swayzak (JT Walsh), aflat în plină campanie electorală, iar toate indiciile arată că vinovat ar fi chiar un pompier.
Sincer, un sinopsis la acest film poate fi extrem de obositor, mai ales dacă nu vrei să intrii în prea multe detalii, pentru că filmul pleacă într-atât de multe direcţii, încât nici nu ştii exact fel de film vrea să fie. Pe de-o parte este un fel de odă adresată pompierilor. Eroismul lor este subliniat, accentuat, şi chiar hiperbolizat. Abundă imagini filmate cu încetinitorul, cu pompieri avântându-se in ghearele înflăcărate ale iadului. Şi cand spun “ghearele înflăcărate ale iadului” nu glumesc. Unul din cele mai frumoase aspecte ale filmului sunt efectele vizuale, într-o vreme când efectele digitale nu existau, şi totul trebuia făcut în mare parte “pe viu”. Focul prinde viata, se insinuează peste tot, ca o forţă demonică, loveşte, se retrage strategic pentru a ataca pe altă parte, iar plasarea directă a actorilor şi cascadorilor în mijlocul nebuniei oferă senzaţia inegalabilă că s-ar afla cu adevărat în pericol, ceea ce conferă filmului o forţă rară chiar şi în ziua de azi. Spectacolul este copleşitor, răsplătit de altfel cu trei nominalizări la Oscar : efecte vizuale, sunet şi efecte sonore.
Păcat că restul filmului nu este la fel de spectaculos. Drama pompierilor este minimalizată şi transformată încet-încet într-un fel de episod din C.S.I. Investigaţia legată de incendiatorul în serie ocupă o bună porţiune de film care dă la o parte ceea ce ar fi trebuit să fie un tribut adus vieţii de pompier. Sigur, investigaţia este realizată de un fost pompier, si are legatură cu focul, dar are prea puţin de-a face cu viaţa de zi cu zi a unui pompier, ceea ce ar fi trebuit de fapt să ne arate. Dar, uit mereu că astfel de filme au o altă ţintă. Sub acoperirea “tributului”, ascund o maşinărie cinică de scos bani. “Backdraft” este un film care-şi poartă sensibilitatea pe dinafară, în timp ce pe dinăuntru este un blockbuster cu sânge rece. Aş fi putut trăi şi fără partea de thriller poliţist, chiar dacă asta a însemnat o întâlnire cu un Donald Sutherland sinistru în rolul episodic al unui piroman dement.
Dar să nu uit să menţionez şi povestea de dragoste. Da, are şi aşa ceva. Două chiar. Brian este îndrăgostit lulea de Jennifer (Jennifer Jason Leigh), asistenta senatorului Swayzak, iar Stepehen încearcă să se apropie din nou de fosta sotie, Helen (Rebecca De Mornay). Dinamica dintre Stephen şi Helen promitea să fie ceva mai interesantă, cei doi împărtăşind o dragoste profundă, dar despărţiţi de riscurile pe care si le asumă, amândoi încearcă să-şi gasească echilibrul, dar psihologia aplicată este prea elementară pentru a fi convingătoare. La fel se întâmplă şi în cazul relaţiei dintre cei doi fraţi. Nimeni nu a depus efortul de a textura trăirile personajelor, pentru că ele sunt doar o scuză pentru scene de acţiune complexe conduse de motivaţii simple.
Regizorul Ron Howard este mai mereu acuzat de lipsă de talent şi împrumuturi de la regizori mai buni cum ar fi Spielberg, iar “Backdraft” nu a scăpat de cârcotaşi. În CV-ul său se prezintă filme precum : “Apollo 13”, “Cinderella Man”, “Ransom”, “The Da Vinci Code”, “Far and Away”, “Frost/Nixon” şi “A Beautiful Mind”. Ce au toate în comun este un stil “old-school”. În multe privinţe se aseamănă cu Clint Eastwood. Prin urmare, nu pot spune că sunt de acord cu cei care îl atacă, şi îl consider un regizor eficient cu mult fler în alegerea subiectelor, ceea ce mă face să fiu mai blând cu unele filme ale sale, cum ar fi “Backdraft”. Rămâne, totuşi, entertainment peste medie.
Brian McCaffrey (William Baldwin) este un tanăr pompier, abia absolvit, care încearcă să uite de moartea tatălui său, de asemenea pompier, ucis la datorie. Fratele său Stephen (Kurt Russel), tot pompier, încearcă să-l ţină aproape aşa că îl transferă la compania sa. Cei doi însă nu se înţeleg prea bine, ceea ce duce la retragerea lui Brian din branşă si angajarea sa ca secund pentru Donald Rimgale (Robert de Niro), un investigator de incendii, aflat pe urmele unui incendiator în serie, care se pare că loveşte cu un scop, în cercul de apropiaţi ai senatorului Marty Swayzak (JT Walsh), aflat în plină campanie electorală, iar toate indiciile arată că vinovat ar fi chiar un pompier.
Sincer, un sinopsis la acest film poate fi extrem de obositor, mai ales dacă nu vrei să intrii în prea multe detalii, pentru că filmul pleacă într-atât de multe direcţii, încât nici nu ştii exact fel de film vrea să fie. Pe de-o parte este un fel de odă adresată pompierilor. Eroismul lor este subliniat, accentuat, şi chiar hiperbolizat. Abundă imagini filmate cu încetinitorul, cu pompieri avântându-se in ghearele înflăcărate ale iadului. Şi cand spun “ghearele înflăcărate ale iadului” nu glumesc. Unul din cele mai frumoase aspecte ale filmului sunt efectele vizuale, într-o vreme când efectele digitale nu existau, şi totul trebuia făcut în mare parte “pe viu”. Focul prinde viata, se insinuează peste tot, ca o forţă demonică, loveşte, se retrage strategic pentru a ataca pe altă parte, iar plasarea directă a actorilor şi cascadorilor în mijlocul nebuniei oferă senzaţia inegalabilă că s-ar afla cu adevărat în pericol, ceea ce conferă filmului o forţă rară chiar şi în ziua de azi. Spectacolul este copleşitor, răsplătit de altfel cu trei nominalizări la Oscar : efecte vizuale, sunet şi efecte sonore.
Păcat că restul filmului nu este la fel de spectaculos. Drama pompierilor este minimalizată şi transformată încet-încet într-un fel de episod din C.S.I. Investigaţia legată de incendiatorul în serie ocupă o bună porţiune de film care dă la o parte ceea ce ar fi trebuit să fie un tribut adus vieţii de pompier. Sigur, investigaţia este realizată de un fost pompier, si are legatură cu focul, dar are prea puţin de-a face cu viaţa de zi cu zi a unui pompier, ceea ce ar fi trebuit de fapt să ne arate. Dar, uit mereu că astfel de filme au o altă ţintă. Sub acoperirea “tributului”, ascund o maşinărie cinică de scos bani. “Backdraft” este un film care-şi poartă sensibilitatea pe dinafară, în timp ce pe dinăuntru este un blockbuster cu sânge rece. Aş fi putut trăi şi fără partea de thriller poliţist, chiar dacă asta a însemnat o întâlnire cu un Donald Sutherland sinistru în rolul episodic al unui piroman dement.
Dar să nu uit să menţionez şi povestea de dragoste. Da, are şi aşa ceva. Două chiar. Brian este îndrăgostit lulea de Jennifer (Jennifer Jason Leigh), asistenta senatorului Swayzak, iar Stepehen încearcă să se apropie din nou de fosta sotie, Helen (Rebecca De Mornay). Dinamica dintre Stephen şi Helen promitea să fie ceva mai interesantă, cei doi împărtăşind o dragoste profundă, dar despărţiţi de riscurile pe care si le asumă, amândoi încearcă să-şi gasească echilibrul, dar psihologia aplicată este prea elementară pentru a fi convingătoare. La fel se întâmplă şi în cazul relaţiei dintre cei doi fraţi. Nimeni nu a depus efortul de a textura trăirile personajelor, pentru că ele sunt doar o scuză pentru scene de acţiune complexe conduse de motivaţii simple.
Regizorul Ron Howard este mai mereu acuzat de lipsă de talent şi împrumuturi de la regizori mai buni cum ar fi Spielberg, iar “Backdraft” nu a scăpat de cârcotaşi. În CV-ul său se prezintă filme precum : “Apollo 13”, “Cinderella Man”, “Ransom”, “The Da Vinci Code”, “Far and Away”, “Frost/Nixon” şi “A Beautiful Mind”. Ce au toate în comun este un stil “old-school”. În multe privinţe se aseamănă cu Clint Eastwood. Prin urmare, nu pot spune că sunt de acord cu cei care îl atacă, şi îl consider un regizor eficient cu mult fler în alegerea subiectelor, ceea ce mă face să fiu mai blând cu unele filme ale sale, cum ar fi “Backdraft”. Rămâne, totuşi, entertainment peste medie.
Postări
0 comments:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să nu spamaţi.